Intr-o zi de toamnă, am plecat în parc, să desenez un peisaj. Şi cum priveam la copacii înalţi, din vârful copacului îmi căzu o frunză mică, galbenă ca un soare. Frunzuliţa tremura de frică, şi cu jale mă ruga cu glas fermecator :

«Copile, pictează-mă, nu mă arunca pe pamântul rece. Mă vei avea vie şi frumoasă în albumul tău.» Aceasta auzeam când ţineam în mână acea frunzuliţă. După ce am pictat-o, am luat-o şi am pus-o într-o carte, fiindcă mi-a fost milă să o arunc, acesta a fost un moment important pentru mine.



Eu imi doresc de la mine, de la viată, şi de la talentul meu, pe care mi l-a dat Dumnezeu, să devin un pictor adevărat, să am bani pentru a-mi ajuta mama, să pot să îmi cumpăr o casa, la fel ca toţii oamenii, şi să duc un trai de viaţă liniştit şi modest, ca toată lumea.

Andrei Cojocaru


Andrei Cojocaru
gid-romania@gid-romania.com